„Un nou an, un nou inceput, o noua motivatie, o noua sansa.” Suna a reclama. 🙂
In perioada asta de decembrie tarzie, suspendata intre sarbatori, se creioneaza foarte succint si meditativ in minte, pe langa posibilul bilant anual, noi trasee si programe, planuri si teluri pentru anul care vine. E ca un fel de cometa noul an, cu o coada luuunga de idei, motivatii si dorinte: stralucitoare, capteaza privirea, aprinde simtirile, creaza iluzie, apoi dispare – pulbere si ceata de cele mai multe ori in urma.
„O sa fac sport, merg la alergat, voi mananca sanatos si la ore potrivite, beau 2 l de apa H2O pe zi, invat o limba noua, vizitez noi tari, … etc listele variaza de la om la om, dar ele exista. Nu mai amintesc de urarile de pe 31 decembrie care se rezuma la: succes, oameni mai buni, sanatate, bani, noroc etc.
Ma gandesc de ce trebuie sa fie mereu cate un prag cu rol de motivatie si resucitare pentru a inainta in viata de toate zilele. De unde vine motivatia, si dorinta asta dupa atatea lucruri care figureaza intr-o lista melancolica, zambetul si bucuria imbratisandu-le: mai este o sansa! O pot lua de la capat. Sa fie oare sufletul atat de insetat si neimplinit? Si totusi el spera… poate anul acesta.
Atat de tragica nu este viata incat sa te aduni la sfarsit de decembrie cu idei pentru noul an, ca la sfarsit de ianuarie, februarie sau in cele mai bune cazuri, martie, sa fi mai dezumflat decat ai fost la finele lui decembrie, constatand ca nu ai reusit sa dai continuitate listei pe care ti-ai propuso. Insa uneori acesta e cursul.
Se pare ca exista o lacuna de motivatie, o gaura neagra care absoarbe timpul nostru dedicat lucrurilor pe care ni le-am propus sa le facem in viata noastra si cu viata noastra. La un eveniment anume ne revenim, ne reincarcam fortele si ne propunem noi strategi. De ce nu AZI oare?
Se stie ca planul de acasa nu coincide cu cel de pe teren, dar atat de drastica sa fie permutarea prioritatilor, incat ele sa se devalorizeze asa de repede, si sa se asterne praful peste ele pe parcursul anului? Sau poate ca sunt doar o formalitate rostita in prag de an?
Oricum ai luao, e ciudata fiinta umana, care dedica atata timp circumstantelor si situatiilor de toate zilele, insa nu are timp pentru sine in a se dezvolta in ceea ce priveste viata-i proprie. Exista si exceptii, dar prea putine…
Am remarcat nu putini oameni,cu un gol in suflet ca nu au reusit sa faca ceea ce si-au propus, excluzand de aici ceea ce nu tine de sine, insa majoritatea lucrurilor importante si de real sens si valoare, sunt lucruri care tin de maniera proprie de a le indeplini. Totusi singur nu prea sunt sanse pe termen lung. Cel putin nu prea am dovezi. Undeva, cumva e nevoie de suport.
Imi place ce zicea Apostolu Pavel, care mi se pare extrem de practic: „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Romani 7.19
Desi aici este vorba despre latura mai mult spirituala, se aplica foarte bine dupa parerea mea in toate domeniile. Sunt convinsa ca in incapacitatea omului de a fi echilibrat si de a actiona corect conform unei gandiri sanatoase, are nevoie de putere din exterior. Iar aici variaza de obicei sursa. Se observa dupa roade.
Interesant este ca, pe cat de liber sunt ca om sa fac tot ceea ce imi doresc, am o inclinatie, o predispozitie la ceea ce mi se ofera de catre societate si ajung un sclav emancipat al sec XXI, care fiind atat de liber, dar nu cu sine, ci cu democratia in care ma desfasor, liber ajung sa manac toate semipreparatele, liber sa beau coloranti, sa ma odihnesc pe internet, sa petrec in „familie” online, cu marea familie cibernetica, sa alerg, dar nu pe un teren de sport, sau la sala, ci de la un job la altu sau de pe un site pe altu etc. si ma trezesc in decembrie la fel ca anu trecut. Astfel ca frustrarea mea de om cu lista nebifata se rezolva cu pragul motivational la trecerea anului… oare?
Sa ne ajute Cel de sus sa tinem seama de adevaratele prioritati, iar nevoia sufletului sa nu o pironim cu activitatiile muribunde, repetative, seci si neimplinitoare. Verifica-ti sursa. De acolo vine puterea. Roadele o vor confirma. Poate apoi va rasari zambetul pe fata si in suflet. Un an conectat la Hristos, sursa potrivita! 🙂
davidroxanadiana 